D PLATFORM presupune o cercetare artistică care se înscrie în spectrul mai larg al renegocierii recente a raportului dintre valorile naturale și cele culturale. Într-o epocă marcată de funcționalitate și antropocentrism, o analiză a impactului tehnicii asupra naturii, a posibilităților de reașezare a umanului în mai amplul perimetru al viului se dovedește utilă.
Această renegociere presupune un proces complex, cu multiple fațete. Dacă revoluția industrială aduce, odată cu celebrarea tehnicului și a mașinii, o tot mai semnificativă tendință de dominare a naturalului, de reducere a acestuia la statutul unei simple resurse infinit exploatabile, perioada post industrială va presupune, odată cu deplasarea focusului de la cuplul utilaj-matriță către abstracta și dematerializata informație, o contraofensivă a naturii care înghite fabrici părăsite și obiective industriale decăzute din funcționalitate.
Toate acestea trebuie citite prin filtrul post-umanului ca nouă condiție ce încheie seria prefixelor post, deschisă de post-modernitate și continuată de: post-colonialism, post-industrial, post-comunism, post- feminism etc Fie că se referă la discursul pragmatic din zona roboticii și a biogeneticii, fie la discursul critic de retrogradare a disciplinelor umaniste și chestionare a statutului și valorii teoriei în sine, fie la reconsiderarea conceptului de om dincolo de zona genului și a speciei, postumanul ridică întrebări fundamentale. Printre acestea: modul în care știința și dezvoltările tehnologice contemporane facilitează dizolvarea dualității natură-cultură, a opoziției dintre ceea ce este dat și ceea ce este construit. Se dezbate de asemenea înlocuirea poziției moderniste, antropocentrice cu una de echidistanță, de egală valorizare a regnului animal sau vegetal.
Trebuie remarcat faptul că aceste noi poziționări teoretice vor marca în egală măsură spectrul socio-politic cât și cel artistic. O redefinire a omului, dincolo de un dat natural, de o specie, într-o zonă cartografiată de noi concepte precum cele de individ, devenire, diferență (vezi aici apoftegma existențialistă a lui Simone de Beauvoir: nu te naști ci devii femeie) va deschide noi posibilități critice pentru activismul ce se opune oricărui dat social, fie acesta referitor la categorii defavorizate, subculturi, ierarhii sau practici instituționale. O reapropiere a omului de întregul registru al viului, o reconsiderare a capacității animalelor de a simți și gândi vor furniza noi baze pentru o teorie estetică post-kantiană.
